Comuna Praid


Comuna Praid

Dinspre vest, Praidul este poarta judeţului Harghita. Aici valea se strâmtează şi mai mult, munţii se încumetă mai aproape.
Peisajul este un mic paradis pentru cei, care nu se limitează să savureze împrejurimile doar gonind, din maşini şi autobuze.

Comuna Praid

Localitatea Praid este cea mai mare comună din Harghita. Înglobează Ocna de Jos, Ocna de Sus şi micul cătun Békástanya, cu doar 140 de locuitori.
În comuna Praid trăiesc aproximativ 7250 suflete, iar în Praid cca. 4000 de persoane. În centrul Praidului se află răscrucea de drumuri prin care se poate ajunge spre nord, peste pasul Bucin, în Gheorgheni, iar spre sud-est prin Corund, în Odorheiu-Secuiesc.
Bazinul Praidului este delimitat dinspre nord, est şi sud-est de Munţii Gurghiului şi din partea sud-vestică de platoul Şiclod prin versantul Harom.

Dacă considerăm că aşezările vechi din Transilvania se datează din anii 1100 – 1334, Praidul se clasifică ca fiind o aşezare relativ „tânără”, fiind atestat din anul 1564. Ocnele (cel de Sus şi de Jos) sunt atestate încă din anul 1493. Denumirea de Praid (originalul Parajd, în limba maghiară) vine din cuvântul „paraj” cu diminutiv, aşa cum apare în tot bazinul Carpatic, şi înseamnă mic teren cu iarbă sau păşune mică cu iarbă.

Această „păşune” este străbătut de râul Târnava Mică şi de afluenţii acestuia. Târnava Mică se naşte la km 8 al drumului spre Gheorgheni, din cele două pârâiaşe principale: Creanga Mare şi Creanga Mică. Zonei dintre cele două pâraie i se zice „Botul celor două Crengi”, de către localnici. Acolo a fost cândva căsuţa marelui poet maghiar Áprily Lajos – locul preferat al poetului – de care războiul mondial l-a despărţit definitiv... pârâul Morţii, pârâul Kali Mic şi Mare, fântâna lui Lazăr, toate fiind afluenţii din partea stângă al pârâului Creanga Mică. Aceste pâraie pornesc toate din versanţii Bucinului şi Munţii Gurghiului. Afluentul cel mai mare, lung de 22 km, al Târnavei Mici este pârâul Corund care se varsă în Târnava Mică sub dealul Harom.

Pe lângă Praidul cel „tânăr” înconjurat de pâraiele de munte, stâncile abrupte şi de pădurile superbe, există şi memoria unui Praid „străvechi”, care se presupune că a fost lăcaşul populaţiei civile colaterale al sitului militar, care ocupa cetatea „Rapsonné”. Praidul cel „vechi” asigura alimentele şi materialul uman pentru această bază militară. Cetatea exista deja în momentul în care, cele două mici aşezări – „Bábirkó” şi „Görgényalja” îşi începeau viaţa proprie pe teritoriul actualului Praid. Aceste părţi aglomerate ale comunei, cu străzi înguste şi înfundate, sunt caracteristice unui refugiu al populaţiei care migra călare, asemănător curţilor vechi din localitatea Târgu-Secuiesc. Cu timpul aceste sălaşe s-au unit cu zona salinei şi strada „Nádasfő”, formând Praidul de azi.

Praidul – ca şi concept – este strâns înrudit cu sarea şi cu tot ce se leagă de aceasta. Dar explicarea formării comunei numai cu sarea ar fi o greşeală. Dacă considerăm numărul de angajaţi la salină, până în anii 1958 – 59, acesta nu atingea nici o sută şi din Praid erau numai 10-15%. La salină lucrau mai mult cei din Ocna de Jos care aveau şi dreptul de proprietate asupra minei. Acesta a fost şi motivul pentru care s-a dezvoltat creşterea bivolilor în Ocna de Jos. Pielea de bivol era indispensabil la operaţiile de transport şi etanşare al zăcământului de sare. Dar mult mai mulţi localnici lucrau în domeniul exploatării şi prelucrării lemnului, începând din mijlocul secolului trecut la fabrica de chibrituri din Praid lucrau 200 de persoane. De asemenea gaterele din zonă au un trecut de sute de ani. În afară de acestea, locuitorul din Praid creştea animale şi lucra pământul. Începând din secolul trecut s-au stabilit în localitate şi foarte mulţi străini. Mangalul preparat în zonă, cheresteaua şi lemnul pentru vapoare a ajuns până în Franţa şi Anglia. Până la data de 4 mai 1944, evreii din localitate au fost catalizatorul vieţii comerciale. Descendenţii armenilor au dispărut doar în trecutul apropiat din Praid.

Putem spera, nu fără motive, că atracţia Praidului – şi unicului Ţinut al Sării – va creşte în viitor. Putem afirma că, cel care s-a odihnit odată aici, a beneficiat de frumuseţea naturii şi s-a bucurat de ospitalitatea localnicilor – s-a îmbogăţit cu amintiri pentru o viaţă. Întoarcerea aici: este o bucurie de viaţă.

Sursa: www.salinapraid.ro